Soții Ștefan și Hermina Bezdechi în București

Ștefan Bezdechi (1886-1958) – traducătorul lui Platon, Aristotel, Xenofon, Tucidide, Aristofan, Teofrast, Plutarh, Ovidiu, Marc Aureliu, Lucian din Samosata, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Atanasie cel Mare, Erasmus, Thomas Morus și alții, discipol al lui Vasile Pârvan, laureat al Academiei Române pentru traducerea Tristelor lui Ovidiu, membru corespondent al Academiei Române în 1945, exclus din Academie în 1948, profesor și decan al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj, de fericită amintire și tristă contemporaneitate .

A fost descendentul unei familii de origine aromână. Urmează studiile secundare la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar cele superioare la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, unde își ia licența în filologie clasică în anul 1911. La recomandarea mentorului său, Vasile Pârvan, pleacă la o specializare la Berlin (1915-1916), iar între 1923-1924 la Roma, făcând parte din prima serie de bursieri ai Școlii Române din Roma. Între timp, se refugiase o perioadă, din cauza Primului Război Mondial, în Danemarca, învățând daneza, norvegiana și suedeza. Își susține doctoratul cu teza De Demosthenis in Philippum orationequarta. Numit agregat stagiar încă de la înființarea Universității din Cluj, va deveni profesor titular aici în 1926. Va fi, de asemenea, director al Seminarului de Filologie Clasică, decan al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj (1932-1933) și director al Institutului de Studii Clasice din Cluj (1932-1934).

Clasicist de marcă, fin traducător din marii poeți epici și lirici ai clasicismului antic, din filosofii greci și latini, precum și din umaniști reprezentativi, el a contribuit masiv la cunoașterea literaturilor eline, latine și bizantine în România.