- Krikor H. Zambaccian â âAlexandru Bogan-PiteČti era plÄmÄdit dintr-un aluat de contraste la care au contribuit ĂŽn egalÄ mÄsurÄ geniul rÄului Či cel al binelui. Era ĂŽn acest personaj un amestec de senior Či plebeu, de creČtin Či pÄgân, de tiran Či revoltat. Cinic Či duios, generos pe de-o parte, escroc pe de alta, Al. Bodan-PiteČti savura abjecČia pe care o servea cu cinism. Al. Bogdan-PiteČti iubea libertatea ĂŽn gradul ĂŽn care ar fi putut abuza de ea. Či acest om, anarhic faČÄ de orânduielile lumeČti, nu recunoČtea decât o singurÄ ierarhie: talentul.” (sursa, Krikor H. Zambaccian – ĂnsemnÄrile unui amator de artÄ, BucureČti, Editura de Stat pentru LiteraturÄ Či ArtÄ, Capitolul VIII, 1957)
- Tudor Arghezi â âLa 27 aprilie [1947] se ĂŽmplinesc douÄzeci Či cinci de ani de la moartea acelui om excepČional care s-a numit Alexandru Bogdan- PiteČti, excepČional pe toate dimensiunile lui excepČionale: Či bune Či foarte rele. NaturÄ dinamicÄ Či de devoČiune, el n-a avut rÄgazul singurÄtÄČii unei opere literare, dar energiile, marea lui dÄruire, un optimism imens Či o camaraderie unicÄ au fertilizat pe cincizeci de ani Či artele Či literatura.â
- Gala Galaction â âCasa lui Bogdan-PiteČti! De când a murit el, au dispÄrut cu desÄvârČire acei câČiva metri pÄtraČi, care reprezentau, ĂŽn inima BucureČtiului, Atena Či Parisul. Domnea o libertate de spirit uluitoare. Bogdan PiteČti, a cÄrui instituČie nu a avut pereche (Či nici nu mai vÄd alta ĂŽn jurul nostru), deČinea Či cele mai preČioase documente (versuri, caiete, desene de diferiČi artiČti) argheziene. Či, ĂŽntr-adevÄr, aČa cum crezuse ĂŽn geniul lui Luchian, Bogdan-PiteČti crezuse ĂŽn cel al lui Arghezi – Či este suficientÄ invocarea acestor douÄ nume spre a da mÄsura gustului Či intuiČiei sale.”
- Benjamin Fundoianu â âNumai la Bogdan PiteČti puteai sÄ bei cafea ĂŽntre Luchieni Či Iseri, numai la dânsul puteai vorbi ĂŽntre Ressu Či BrâncuČi, numai acolo, conversaČia, delicatÄ Či lubricÄ, rafinatÄ Či trivialÄ, ĂŽČi gÄsea, ĂŽntre pereČii ornaČi, adevÄratul cadru. InteligenČa lui Bogdan priveghea ĂŽntre noi, gata de replicÄ, neprevÄzutÄ, agerÄ. ( … ) Pe urma lui rÄmâne cea mai frumoasÄ colecČie de artÄ româneascÄ din câte avem. Či e prea mult. Poate ÂŤrÄmâneÂť ceva de pe urma oamenilor care au ÂŤexistatÂť ĂŽn adevÄr?”